Copacii tristi, cu umerii plesuvi de vise
au ramas uitati intre cer si pamant,
cu bratele-nclestate-n zbor, ca si cand
vantul le-ar fi inclestat zborul,
le-ar fi legat cu lanturi intre cer
si lanturi de pamant.

In acea mare de amaraciune
copacii si-au retras aripile
le-au dat jos de pe frunze,
le-au tarait de-a lungul crengilor
si le-au inchis sub pleoapele plesuve de vise -
un loc gol
intre cer si pamant.

Dupa ani.. oamenii au vazut copacii plesuvi
si-au spus ca-s plini de scorburi,
Ei nu stiau ca scorburile
sunt leagane pentru vise
uitate intre cer si pamant.

22 august 2010

© Anca Profiri